IADBA

Dupa o saptamana de canicula in Bucuresti, ce obliga la un comportament de leguma in timpul zilei, Brestul mi s-a parut racoritor. Si chiar daca inca nu stiam (si nici acum nu sunt convins) daca incalzirea globala se intampla cu adevarat sau daca e doar o conspiratie, primul lucru pe care l-am observat in campus a fost containerul albastu pentru reciclat hartie.

In Cluj am intalnit lume ce a fost pe coasta de vest a Frantei, si unii chiar in Bretania. Am fost avertizat de furtunile de pe (atunci) acolo si de greutatea cu care urci un deal cu vantul in fata. Dar la Brest era, dupa cate am aflat mai tarziu, pentru prima data in acea vara, incredibil de frumos. Temperatura perfecta, numa bine de plimbat si facut baie. Se spune ca e frumos "de cateva ori pe zi". Au fost si cateva furtuni, dar au avut si ele farmecul lor, chiar daca nu aveau mii si miliarde de tunete de Brest, cum se spune.

Dupa un timp au inceput sa-mi ajunga colegii din colturi mai indepartate, am inceput sa ramanem seara dupa cina in fata restaurantului din campus, au venit si bobocii, romani pentru studiu, romani in vizita.

Masterul IADBA e un mastère si nu un master. Diferenta de pronuntie e mica, in scriere se observa si mai putin, eu am trecut peste si nu am aflat doar dupa ceva vreme care-i faza. Mastèreul e specializat, absolventii sunt operationali gata sa intre in paine la terminarea cursurilor, in 6 luni adica, pe cand masterul e recomandat celor care vor sa mai faca un doctorat dupa, e mai mult orientat spre cercetare.

Masterul are doua componente, dubla specializare, inginer financiar si informatica decizionala. Pe parte economica, materiile predate incearca sa ne faca sa intelegem ce se intampla in lume (de exemplu, am avut "tema" sa citim in fiecare zi articole dintr-un ziar economic national), cum sunt influentati diferiti indicatori economice de deciziile si evenimentele importante. Pe info decizionala, pe scurt, oamenii au inceput sa-si dea seama ca exista o gramada de informatii despre tot ce poate sa ne treaca prin cap si ca ar fi interesant de extras niste cunostinte din ele.

Un prof a modificat pronuntia numelui masterului spunand "y a des bas" (echivalentul la a doua parte din ’si cu bune si cu rele"). Sa dezvoltam dar. Organizarea, desi superioara unei universitati, asa cum o cunoastem (cand spun master, eu ma gandesc tot timpul la cursuri miercuri seara), nu e chiar perfecta si au mai existat desincronizari, suporturi de cursuri mai intarziate.

Anul asta a fost putin mai exceptional. Patru profi au avut diferite probleme si si-au decalat/avansat/tinut prost cursurile. Plus responsabilul de master a fost in proces de predat stafeta. Cu toate acestea, totul s-a terminat cu bine toata lumea a gasit ce cauta, toata lumea are un stagiu, foarte probabil vor gasi un loc de munca dupa si, no, cam asta era scopul masterului.

Am avut cursuri foarte faine, cu profi foarte buni in domeniul lor. La "aide à la décision" un prof belgian, inventatorul unor metode destul de recunoscute pe plan mondial. La matematici financiare, un actuar care a participat la lucrari in Franta si UE, oricine lucreaza in domeniul bancar de ceva vreme a auzit de el. La banci, asigurari si finante, un fost director de banca, acum retras si evident, consultant (si el a subliniat caracterul exceptional al anului scolar in curs, criza de subprime din state a furnizat toate cazurile practice de care avea nevoie). Un prof ce a lucrat in universitatea unde a studiat Jerôme (pentre detalii despre acesta din urma, google -4.9 miliade).

Au fost momente in care am inceput sa ne punem intrebari despre directia in care o ia masterul. Metoda de evaluare a unei materii a fost o piesa de teatru, apoi am crezut ca o sa facem film si am fost foarte aproape de cantat, interpretat, pe scena.

Am fost intrebat daca e greu. Mi se pare ca e cat de greu vrei sa-ti fie, cat de mult vrei sa te implici, cat de mult iti plac subiectele. Spre sfarsit s-au adunat cam multe proiecte, cred ca ne-am organizat cam prost timpul, chiar daca am fost preveniti de promotia anterioara ca asa va fi. Noroc cu incredibila maleabilitate a termenelor limita la francezi.

Campusul e rupt de lume, dar contine cate o bucatica din fiecare colt ai ei, Telecom Bretagne avand cel mai mare procentaj de studenti straini dintre facultatile din Franta. Filme, carti, reviste, benzi desenate, instrumente muzicale, bar, cafenea, club, o gramada de sporturi.

Bretonii sunt oameni pe care nu am reusit sa-i cunosc foarte bine. Accepta destul de greu persoane noi intre ei, in viata lor, francezii fiind inclusi in categoria asta. Petrec, se bucura, traiesc dar nu "in vazul lumii". "Fest Noz" spune multe lucruri despre ei. E un spectacol pe care in creeaza publicul, oameni de toate varstele care danseaza. Atat. Chestia asta m-a impresionat cel mai mult la ei, oricat de simplu ar parea. (Afirmatiile cu caracter general au fost obtinute de la o frizerita si de la o cercetatoare care lucreaza la vegetarinizarea meniului pestilor oceanici, au fost confirmate in parte din proprie experienta si deci nu vor sa fie generalizari).

Pentru raspunsuri la eventualele intrebari, contactati-ma.