DOINA, Finistère - Roumanie Site-ul elevilor români de la TELECOM Bretagne
Articole

Finistère … «fin de la terre»

Anca ROSOGA , le 5 aprilie 2009

Incredibil, dar adevarat, un vis devenit realitate. Am avut dorinta de a pleca in strainatate sa studiez inca din anul 2 de facultate; imi placea ideea de student ERASMUS. Cineva drag, m-a sfatuit sa astept, sa nu ma grabesc sa plec oriunde in lume, sa mai cresc, sa invat si sa aplic pentru Franta Brest. Am incercat si am reusit! Nu pot sa uit momentul cand am iesit plangand de la interviul cu domnul Sorin Moga...eram convinsa ca nu voi fi acceptata, iar seara am aflat ca am avut cea mai buna prezentare! Totul se petrecea in primavara lui 2008. Din acel moment a inceput lupta, au inceput micile framantari, intrebari puse mie si colegilor din Franta.. «Tu ai plecat tot cu bursa Erasmus?... Invitatiile nu au ajuns inca, in cazul in care nu ajung pana plecam noi, este vreo problema?Ii putem delega pe parinti sa le trimita prin fax la Rectorat?.. Ce se mai aude cu cazarea? Si…loftul nu va fi disponibi?l…In august unde vom sta?»… Doar cateva fragmente din multimea de intrebari la care mereu am primit raspuns.

August 2008.., ajunsa pe taramul breton, in campusul TELECOM Bretagne, mai exact in «fin de la terre» . De ce zona se numeste astfel? Foarte simplu, caci Oceanul este la doar 5 min de camera mea...peisajul este magnific, este locul prielnic meditatiei si regasirii de sine, pe malul marii auzind valurile cum se lovesc de stanci, pescarusii... Colegii de aici ne-au primit cu multa ospitalitate, au facut gratar cu bere si sucuri, pentru noi strainii. Atunci am interactionat pentru prima data cu studenti de nationalitati diferite si tot atunci...la sfarsitului zilei..am avut cea mai suparatoare migrena..Era ciudat sa aud alta (alte) limbi in acelasi timp, nu ma puteam exprima decat foarte putin si timid...Ma refugiam tot in cuvintele limbii romane, printre ai mei compatrioti! Dar cu timpul, cum spun francezii , «t’en quiète pas, ça viendra!», comunicarea a devenit naturala, secretul este sa nu ceri de la tine evolutie de la o ora la alta. Sa iti lasi timp, sa fii multumit cu fiecare pas facut, sa vrei mai mult, dar progresiv, nu totul intr-o clipa. Este foarte importanta socializarea, comunicarea, te ajuta enorm in dezvoltarea vocabularului, accentului tau in franceza. Imi aduc aminte de profesorul de matematica care ii spunea unui indian: «cand vezi departe, venind spre tine, un prieten de aceeasi natie, fugi si fugi cat poti, dar nu catre el, ci in directia opusa». Si are multa dreptate!!! O alta sursa necesara si relaxanta este lectura; dupa o zi incarcata de informatii tehnice, este placut si util sa te delectezi cu 2-3 pagini de literatura usoara in franceza, cu precizarea NOTEAZA CUVINTELE si nu le uita intr-un caiet! In acelasi timp este relaxant sa gusti si petrecerile de aici, din renumitul si renovatul «foyer», locul in care ne distram jucand biliard, carti, dansand...Petrecerile au diferite teme: Soirée mousse, Jam Session, Soirée Africa, Ange et Demon, GALA Telecom...

Sunt placut impresionata de diversitatea activitatilor sportive.Aici mi-am invins micile temeri, practicand kayak, echitatie, inot, escalada. Campusul este impanzit de terenuri de tenis, rugby, fotbal, o sala de gimnastica in care poti juca baschet, poti dansa salsa sau practica fitness! Totul pentru noi!!!

Traiesc o experienta de neuitat, clipe frumoase, uneori grele, dar cheia este sa razbat si reusesc. Competitia, comunicarea in diferite limbi, interactiunea cu situatii carora cu sau fara voia mea, A TREBUIT sa le fac fata, integrarea intr-o echipa, accepatarea de pareri pro si contra, receptivitatea, responsabilitatea....toate acestea m-au intarit, imi dau elan sa zbor cat mai sus.... Imi place viata mea!



În aceaşi rubrică
Site-ul elevilor români de la TELECOM Bretagne http://enstb.upt.free.fr/